PACAT! Doar atat imi vine sa spun "pacat" si spun acest lucru pt ca, constat ca, candva am cunoscut cateva persoane care acum sau poate ca si atunci nu stiu, incep sa isi arate adevarata lor fata. Unii in prostia si saracia lor nu isi mai incap in piele, iar altii dau coltul. Pe zi ce trece mi-e mila de ei si ma bucur in acelasi timp ca nu mai am de-a face cu ei. Sunt rai si nu exagerez cand spun acest lucru, dar chiar asa este.
Imi place sa citesc tot ce este nou fie pe internet, fie intr-o carte chiar si de religie sau intr-un ziar si apropo de ziare...nu scriu jurnalistii despre vedete cu atata rautate cum scriu unii in blogul lor. Toti gresim, mai mult sau mai putin, toti mintim la fel mai mult sau mai putin si toti ne simtim bine in pielea noastra.
Unii au avut norocul de a termina un liceu, o facultate sau orice alta scoala pe umerii parintilor sau chiar pe umerii lor, dar asta nu cred ca le da dreptul sa arate altora cat sunt de buni, ba chiar mai buni decat ei. Fiecare cu norocul sau nenorocul lui.
Sunt socata si ma intreb daca intradevar merita osteneala de a mai cauta ceva bun in oamenii acestia in afara de critici si judecata lor atat de avansata la adresa tuturor.
Unde sunt acei oameni care salutau pe strada chiar si un necunoscut, unde este acea civilizatie de altadata? Mda, cred ca nu mai este si spun iar "PACAT".
S-ar putea ca intr-o zi lumea sa isi dea seama ca pe pamant suntem atat de diferiti, asezati pe scara valorii sociale care nici macar asta nu apartine omenirii...si apoi sa ne trezim cu realitatea in fata acolo Sus unde suntem egali. Zilele trecute un barbat mi-a spus ca in general oamenii pana obtin un anumit lucru sunt prieteni si cu dracu...mi-a venit sa rad pt ca a avut mare dreptate chiar si cineva care a fost important in viata mea mi-a spus candva ca el nu are prieteni si nici nu va avea vreodata pt ca lumea e prefacuta si rea...cata dreptate a avut si el.
Imi pare rau pt mine ca am crezut in oameni,ca am crezut in acei oameni care spuneau ca imi sunt prieteni, dar zau ca imi pare rau mai mult pt ei. Valoarea sufletului si a respectului candva va fi mai important decat orice altceva.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
increderea trebuie sa ramana. speranta moare ultima. oamenii nu dezamagesc, doar ca nu am fost noi atenti de la inceput.
pana la urma conteaza calitatea omului. nu trebuie sa pretuim ce face omul ci ce este omul respectiv.
o seara buna
multumesc alexander pt postare. Cred ca calitatea omului depinde in mare masura de comportamentul lui. La fel cum judecam calitatea unui produs...daca e expirat nu mai e bun, cm asa si cu omul. E doar o parere personala....
Trimiteți un comentariu