A fost odata....

Prietenie dincolo de dragoste? Acolo unde odata a fost dragoste mai ramane loc si pentru prietenie? Nu putini sunt cei care cred ca da, se poate... Usor de zis, insa mult prea greu de facut... Mult mai trist, si la fel de adevarat si dureros este insa si faptul ca, pentru multi dintre noi, dupa o mare si intensa iubire se asterne doar o mare si graitoare tacere.
Atunci cand o relatie se incheie lucruri nespuse iau locul celor spuse, persista incercari fortate din partea protagonistilor de a rupe orice legatura cu celalalt (cand de fapt ceea ce simti se reduce nesperat la nerabdarea de a afla de soarta celuilalt), apar zvacniri neputinciose si se exerseaza la nesfarsit tehnici indraznete si ultrapracticate de autocontrol. Mai bine asa... de ce sa ne vedem... ne-am face si mai mult rau unul altuia... cel mai bine pentru amandoi ar fi sa rupem orice legatura. Este clar... oricat ne-am stradui... noi doi nu putem ramane prieteni. Si astfel, prin fortari si tehnici de autoimpunere se trece de la o mare dragoste la marele... nimic.
As vrea sa cred in prietenia de dupa o dragoste incheiata, insa majoritatea persoanelor din jurul meu imi confirma exact opusul. Nascuta din plamada visatorilor, as vrea sa cred ca este posibil ca o dragoste sa se ispraveasca bland intr-o prietenie statornica, pe viata. Si de ce nu? Persoanele in cauza se cunosc cel mai bine, sunt in masura sa dea celuilalt sfaturi utile si mai mult ca sigur ca s-ar ajuta neconditionat daca ar stii ca celalalt se afla in impas. Nu aduce izbitor de mult cu o prietenie adevarata? Nu asa ar trebuie sa se comporte doi prieteni foarte buni?
Daca intre doua persoane nu mai exista nimic exceptand amintiri si momente traite doar de ei doi, atunci de ce nu poate exista prietenie? De dragul amintirilor, pentru ca in ciuda conflictelor si a lucrurilor neplacute care s-au intamplat intre noi stiu ca este un om minunat, capabil sa fie un mare prieten. Nu s-a putut insa...de fapt nu a vrut si nici nu vrea.
Nu am putut ramane prieteni. Nu am ales eu, dar s-a intamplat ca omul pe care l-am iubit mai mult decat viata mea sa nu mai faca parte din ea sub nici o forma.Poate ca in locul unei prietenii adevarate nu ar fi existat decat una formala, iar in locul unui prieten adevarat un prieten la fel de formal...asa ca am lasat ca intre noi sa nu mai existe... nimic si am lasat ca el, omul care obisnuia sa-mi fie tot, sa devina un necunoscut...si am incalecat pe-o sa.