Cautand prin desert

Intotdeauna mi-a placut nisipul, intotdeauna mi-am imaginat un desert, eu cautand o oaza dar nu orice fel de oaza...o oaza care sa ma salveze de seceta din interiorul sufletului meu. In cautarea mea disperata sub caldura dogoritoare am cazut de cateva ori, vedeam in ceata ca se apropie de mine cineva si cand faceam un efort sa vad cine este imi dadeam seama ca erau doar niste straini, ca nimeni nu era cunoscut mie si nici nu imi prezenta credinta. Vedeam si beduini pe camile...nisipul ma frigea, seceta ma epuiza de tot si am decis la un moment dat sa nu mai caut nici o oaza sa caut in nisip ceva...ce, nu stiu, dar cert e ca in nisipul acesta am gasit un firicel de aur pe care il pastrez cu sfintenie. E important sa nu pierd acest firicel de aur pt ca stiu ca ma va conduce la oaza mea, mult visata mea oaza.
Offf! Melodia aceasta imi aminteste de desertul meu, ma face sa cred in nisipul din desert, sa cred ca acolo unde se ascundea firicelul meu de aur e si oaza mea.
De ce in desert nisipul are un limbaj aparte si noi nu intelegem, as vrea sa imi povesteasca cateva povesti de dragoste.
As vrea ca si povestea mea sa fie scrisa in nisipul de acolo, insa cu conditia ca la o furtuna de nisip sa fie imprastiata peste tot, sa fie simtita de toti ce trec pe acolo si sa culeaga doar esenta, iubirea si respectul fata de persoana de alaturi.


"Am avut un vis in noaptea de Craciun.
Mergeam pe o plaja iar Dumnezeu
pasea alaturi de mine,
pasii ni se imprimau pe nisip,
lasind o urma dubla:
una era a mea, cealalta a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea
ca fiecare din pasii nostri
reprezentau o zi din viata mea.
M-am oprit ca sa privesc in urma.
Si am revazut toti pasii
care se pierdeau in departare.
Dar am observat ca in unele locuri
in loc de doua urme
nu mai era decit una singura...
Am revazut filmul vietii mele.
Ce surpriza!
Locurile in care nu se vedea
decit o singura urma
corespondeau cu zilele cele mai intunecate
ale existentei mele:
zile de neliniste si de rea-vointa,
zile de egoism sau de proasta dispozitie,
zile de incercari si de indoiala,
zile de nesuportat...
Zile in care eu fusesem de nesuportat.
Si atunci intorcindu-ma spre Domnul
am indraznit sa-i reprosez:
-Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi
in toate zilele!
De ce nu ti-ai tinut promisiunea?
De ce m-ai lasat singura
in cele mai grele momente din viata,
in zilele cind aveam cea mai mare nevoie
de Tine?

Iar Domnul mi-a raspuns:
-Draga mea, zilele pentru care n-ai vazut
decit o singura urma de pasi pe nisip
sunt zilele in care te-am purtat pe brate..."

Ademar Baross