Fericirea a pierit....
A venit si a pierit precum vantul caldut din toiul iernii, care pare sa aduca primavara, dar de fapt aduce, norii grei ce isi vor cerne zapada grea si rece asupra pamantului
Mi-a ramas durerea, o durere de nesuportat. Te acuz nu pentru ca ai disparut in neant, ci pentru ca stiai ca asta vei face... Mi-ai spus ca tu dispari, dar niciodata pentru totdeauna... M-ai dezamagit stiind ca o vei face si mai ales ca te-am rugat cu lacrimi in ochi, sa nu ma faci sa sufar. Vorbele tale ma dor acum-"Nu meriti sa suferi, ai suferit destul in viata asta, meriti tot ce e mai bun pe lume"
Ma intreb ce ai simtit cu adevarat. Ma intreb daca atunci cand imi sarutai ochii minteai. Departe de iubirea ta, nu sunt eu, sunt doar un trup gol si inert care inca te mai asteapta, crezand inca in minciunile tale, in vorbele tale, in ceea ce am crezut doar eu ca tu esti!
Lacrimi...
Din nou lacrimi...
Mi-a batut la usa dragostea, am primit-o, i-am deschis portile, dar vantul cel aspru si greu al sortii, mi-a rapit-o, nu inainte insa de a-mi lasa un strop de fericire, un strop de lumina in viata, pe care il voi purta, cu siguranta, pana la moarte....
S-a taiat, sa ales, s-a impartit...
Dar a si ramas...
Poate ca Dumnezeu a vrut asa...
Poate ca acele legi divine si omenesti, enuntate de milenii si evuri, au un mod al lor de a actiona, un mod taios, puternic si aducator de durere....
Pierd tot, dar raman totusi bogata, caci am strans o parte, am pus un soare in inima mea, soare ce va fii acolo mereu...
joi
Revenire!!!
Salutare la toti!!!
Am revenit pe baricade...asa cum se spune in popor...am revenit cu cateva lucruri noi despre ce am mai facut si ce am vazut. Nu pot sa zic decat "MINUNAT".
Da asa este...am avut parte de o experienta minunata alaturi de persoane minunate, alese...si trebuie sa recunosc ca ma bucur enorm ca i-am cunoscut. Dar inainte de toate sa va povestesc ca am ajuns printr-o intamplare sa lucrez la BCR. Exact asa cum vedeti... in cadrul departamentului de dezvoltare si training, adica ce sa o mai lungesc atat in asigurari si nu oricare asigurari ci cele de viata. E o experienta noua, un job interesant pe langa cel pe care il am si ma bucur ca am facut acest pas.
Datorita acestui job, am participat cum spuneam mai sus alaturi de o mana de oameni la un curs de dezvolare.
A fost undeva in Sibiu la Rasinari. Cred ca ati auzit de acest loc. Credeti-ma ca e superb, e fantastic ce am vazut acolo. Avem o tara frumoasa dragilor si nu stim sa ne bucuram de ea cum trebuie, o ponegrim nu facem nimic ca sa o dezvoltam. Pacat, mare pacat!
Cu cativa dintre acei oameni mai tin inca legatura...am devenit prieteni, ba chiar prieteni foarte buni. De multe ori am auzit vorbindu-se de prietenie...si eu am vorbit despre ea, insa pe zi ce trece imi dau seama ca inca nu am invatat sensul acestui cuvant asa cum trebuie.
Acum imi dau seama ce inseamna un prieten. Cei mai dragi mie mi-au fost...Stefania, Crina, Cristina, Gelu, Soso si Cornel dar cu ,Adriana, din Bucuresti, o persoana deosebita, am tinut mai mult legatura ba chiar am fost si la ea la Bucuresti, a avut grija de mine. Nu mai spun si de ceilalti colegi, o echipa pe cinste. Mi-as dori enorm de mult sa ne mai intalnim in aceeasi formula.
Acum ca fiecare dintre noi si-a reluat munca sunt convinsa ca isi amintesc de acele zile si zambesc la fel ca si mine...le urez tuturor succes si le zic din inima "Sunteti cei mai tari!"
Si pentru voi o sa postez si o melodie asa ca sa va amintiti de cursul DAV. Pasarea Colibri e pt voi...auditie placuta!!!
Am revenit pe baricade...asa cum se spune in popor...am revenit cu cateva lucruri noi despre ce am mai facut si ce am vazut. Nu pot sa zic decat "MINUNAT".
Da asa este...am avut parte de o experienta minunata alaturi de persoane minunate, alese...si trebuie sa recunosc ca ma bucur enorm ca i-am cunoscut. Dar inainte de toate sa va povestesc ca am ajuns printr-o intamplare sa lucrez la BCR. Exact asa cum vedeti... in cadrul departamentului de dezvoltare si training, adica ce sa o mai lungesc atat in asigurari si nu oricare asigurari ci cele de viata. E o experienta noua, un job interesant pe langa cel pe care il am si ma bucur ca am facut acest pas.
Datorita acestui job, am participat cum spuneam mai sus alaturi de o mana de oameni la un curs de dezvolare.
A fost undeva in Sibiu la Rasinari. Cred ca ati auzit de acest loc. Credeti-ma ca e superb, e fantastic ce am vazut acolo. Avem o tara frumoasa dragilor si nu stim sa ne bucuram de ea cum trebuie, o ponegrim nu facem nimic ca sa o dezvoltam. Pacat, mare pacat!
Cu cativa dintre acei oameni mai tin inca legatura...am devenit prieteni, ba chiar prieteni foarte buni. De multe ori am auzit vorbindu-se de prietenie...si eu am vorbit despre ea, insa pe zi ce trece imi dau seama ca inca nu am invatat sensul acestui cuvant asa cum trebuie.
Acum imi dau seama ce inseamna un prieten. Cei mai dragi mie mi-au fost...Stefania, Crina, Cristina, Gelu, Soso si Cornel dar cu ,Adriana, din Bucuresti, o persoana deosebita, am tinut mai mult legatura ba chiar am fost si la ea la Bucuresti, a avut grija de mine. Nu mai spun si de ceilalti colegi, o echipa pe cinste. Mi-as dori enorm de mult sa ne mai intalnim in aceeasi formula.
Acum ca fiecare dintre noi si-a reluat munca sunt convinsa ca isi amintesc de acele zile si zambesc la fel ca si mine...le urez tuturor succes si le zic din inima "Sunteti cei mai tari!"
Si pentru voi o sa postez si o melodie asa ca sa va amintiti de cursul DAV. Pasarea Colibri e pt voi...auditie placuta!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
