luni

Inima unui prieten

Brrr!!! E frig afara, suntem aproape la sfarsitul lunii martie si tot frig este...offf! Cand vine si caldura asta odata?
Plictiseala totala in toata fiinta mea si nu numai, peste tot unde merg vad oameni plictisiti sau obositi de aceasta criza economica. Am auzit niste vorbe cum, ca din luna august piata economica va incepe sa isi revina...ma indoiesc ca asa va fi, dar ce sa facem suntem deja obisnuiti cu saracia asta si mergem inainte.
Nu vreau sa intristez pe nimeni gandindu-se iar si iar la problemele de dupa usa cand ies din casa, alea sunt in strada, noi inauntru si deci ca urmare ma voi stradui sa va inveselesc putin.
O sa postez o poveste despre doi prieteni, mie una mi-a placut foarte mult poate o sa va placa si voua...
Se spune ca o data intr-o vara nespus de fierbinte si secetoasa, doi prieteni strabateau impreuna desertul. Ca sa le treaca vremea mai repede, povesteau vrute si nevrute si cum nu rareori se intampla la un moment dat au inceput sa se certe, iar unul dintre ei l-a lovit pe celalalt peste obrazul drept. Te-ai astepta ca acesta din urma sa-l fi intors si pe cel stang?
Nu, nu a fost asa, ci prietenul lovit peste fata, fara sa spuna nici macar un singur cuvant, s-a aplecat si a scris in nisip: "Astazi, prietenul meu cel mai bun m-a lovit peste obrazul drept."
Si-au continuat drumul impreuna si intr-un tarziu au ajuns la o oaza, unde au hotarat sa faca o baie.
Cel lovit peste obraz si-a pierdut echilibrul si a alunecat spre partea maloasa, riscand sa fie inghitit in adanc, dar mana puternica a prietenului sau l-a tras afara.
Dupa ce si-a revenit din spaima prin care trecuse, cu mana inca tremuranda, cel salvat a daltuit in piatra: "Astazi, prietenul meu cel mai bun, mi-a salvat viata."
Prietenul care isi lovise cel mai bun prieten l-a intrebat: "Cand te-am lovit peste obrazul drept ai scris in nisip ce am facut, iar acum ca te-am salvat daltuiesti in piatra. De ce?"
Dupa cateva clipe de tacere cel intrebat raspunse: "Cand cineva te raneste, fapta lui ar trebui incredintata intotdeauna nisipului, de unde vantul iertarii o poate sterge, insa cand cineva iti face un bine, trebuie sa-i daltuiesti fapta in piatra, de unde nici ploaia, nici vantul n-o pot sterge niciodata."
...toti avem nevoie de astfel de prieteni, dar din pacate rar mai intalnesti astfel de oameni in ziua de azi.

2 comentarii:

portos spunea...

frumoasa poveste, din pacate putini cei care mai stiu sa scrie in piatra, si cel mai trist e ca nu prea mai au de ce...

Anca spunea...

Daca ar sta sa constientizeze reactiilor lor sau ma rog a celor din jur cu siguranta multi, dar fff multi ar avea ce scrie pe piatra, dar asa cum ai spus si tu, au mai ramas putini si acei care au ramas nu prea au ce sa scrie.
Iti multumesc pt comentariu.