Prieten drag

Fiecare dintre noi avem momente cand simtim ca viata ne este cumplit de goala si lipsita de sens. Pentru unii dintre noi, aceste momente sunt mai scurte, pentru altii dureaza mai mult. In aceste momente nu mai avem chef de nimic. Sentimentele rasar de obicei in corespondenta cu anumite nevoi pe care le avem si care sunt implinte sau nu. Intelesul sau valoarea atasata acelei nevoi sta la baza sentimenelor pe care le traim.
Exista situatii in care am dori sa nu tradam sentimentele de care suntem stapaniti, numai ca acest lucru nu ne reuseste intotdeauna pe deplin. Ce se intampla atunci cand dintr-un motiv bine justificat este necesar sa ne ascundem perfect sentimentele? De cele mai multe ori, persoanele care se afla intr-o asemenea situatie sunt deosebit de tensionate, deoarece trebuie sa fie credibile. Respectivele persoane spun minciuni si trebuie sa faca anumite miscari si sa adopte atitudini care sa concorde cu neadevarurile rostite. A minti cu ajutorul intregului corp este pentru cei mai multi dintre noi un lucru deosebit de dificil, deoarece nu avem experienta necesara in acest sens. Daca incercam sa mintim in mod constient o facem cu destul de putina indemanare si nu ne ajuta in acest sens decat neatentia celor din jurul nostru. Se intampla foarte frecvent ca cei din jur sa observe ca o persoana minte, dar sa nu reactioneze la acest fapt.
O prietenie ar trebui sa suporte momentele de totala sinceritate. Daca nu esti sincer cu cel mai bun prieten, vei simti ca relatia aluneca pe un teren primejdios si chiar te vei intreba daca merita sa mai intretii prietenia cu acea persoana. S-ar parea ca la baza sinceritatii absolute intr-o prietenie stau motivatiile pe care le ai atunci cand iti sustii parerile. Important este nu ce spui, ci de ce spui: prietenul trebuie sa simta ca ii spui adevarul fiindca atunci va sti ca esti preocupat cu adevarat de soarta lui, nu pentru ca ai avea alte intentii.Uneori si cele mai bune intentii pot duce spre un final nefericit. E foarte greu sa stii cand sa spui adevarul si cand sa spui ceva formal.
Un alt lucru pe care nu il voi intelege intr-o prietenie este contrazicerea. O prostie din punctul meu de vedere. Sa ajungi sa te contrazici cu cel mai bun prieten care ti-a fost alaturi in momente grele si nu numai, e absolut nefiresc.
Si revin cu ce am inceput...sunt momente, da sunt momente cand avem nevoie de prieteni, de acei prieteni care sa fie alaturi de tine neconditionat...

Inima unui prieten

Brrr!!! E frig afara, suntem aproape la sfarsitul lunii martie si tot frig este...offf! Cand vine si caldura asta odata?
Plictiseala totala in toata fiinta mea si nu numai, peste tot unde merg vad oameni plictisiti sau obositi de aceasta criza economica. Am auzit niste vorbe cum, ca din luna august piata economica va incepe sa isi revina...ma indoiesc ca asa va fi, dar ce sa facem suntem deja obisnuiti cu saracia asta si mergem inainte.
Nu vreau sa intristez pe nimeni gandindu-se iar si iar la problemele de dupa usa cand ies din casa, alea sunt in strada, noi inauntru si deci ca urmare ma voi stradui sa va inveselesc putin.
O sa postez o poveste despre doi prieteni, mie una mi-a placut foarte mult poate o sa va placa si voua...
Se spune ca o data intr-o vara nespus de fierbinte si secetoasa, doi prieteni strabateau impreuna desertul. Ca sa le treaca vremea mai repede, povesteau vrute si nevrute si cum nu rareori se intampla la un moment dat au inceput sa se certe, iar unul dintre ei l-a lovit pe celalalt peste obrazul drept. Te-ai astepta ca acesta din urma sa-l fi intors si pe cel stang?
Nu, nu a fost asa, ci prietenul lovit peste fata, fara sa spuna nici macar un singur cuvant, s-a aplecat si a scris in nisip: "Astazi, prietenul meu cel mai bun m-a lovit peste obrazul drept."
Si-au continuat drumul impreuna si intr-un tarziu au ajuns la o oaza, unde au hotarat sa faca o baie.
Cel lovit peste obraz si-a pierdut echilibrul si a alunecat spre partea maloasa, riscand sa fie inghitit in adanc, dar mana puternica a prietenului sau l-a tras afara.
Dupa ce si-a revenit din spaima prin care trecuse, cu mana inca tremuranda, cel salvat a daltuit in piatra: "Astazi, prietenul meu cel mai bun, mi-a salvat viata."
Prietenul care isi lovise cel mai bun prieten l-a intrebat: "Cand te-am lovit peste obrazul drept ai scris in nisip ce am facut, iar acum ca te-am salvat daltuiesti in piatra. De ce?"
Dupa cateva clipe de tacere cel intrebat raspunse: "Cand cineva te raneste, fapta lui ar trebui incredintata intotdeauna nisipului, de unde vantul iertarii o poate sterge, insa cand cineva iti face un bine, trebuie sa-i daltuiesti fapta in piatra, de unde nici ploaia, nici vantul n-o pot sterge niciodata."
...toti avem nevoie de astfel de prieteni, dar din pacate rar mai intalnesti astfel de oameni in ziua de azi.