Cred ca fiecare dintre noi a suferit cel putin o data din dragoste…Cred ca e ‘’cea mai grea boala’’ fiindca n-avem medicamente ptr suflet.Tratam fizicul,inima, dar sufletul se vindeca singur,in timp…
De fiecare data cand suntem raniti spunem:nu se va mai intampla.Gata,a fost pt ultima oara,am invatat ceva din experienta aceasta.Si totusi…Ni se intampla si a 2-a oara,si a-3-a oara..Pana cand gasim persoana demna de iubirea noastra.Si atunci daruim neconditionat tot ce avem de oferit,toata iubirea si dragostea de care suntem capabili.Cateodata ai taria sa iubesti fara sa astepti nimik in schimb.Iubesti de ‘’amorul artei’’ ca sa spun asa…Iubesti fiindca simti asa,iubesti fara sa vrei,fara sa te gandesti dc iubirea ta e impartasita sau dc primesti inapoi cat oferi..
Dragostea ne orbeste.Nu vedem decat ceea ce ‘’ea’’ vrea sa vedem.Suntem captivi dar nu incercam sa scapam din mrejele ei…Dragostea ne ridica printer nori si simtim ca plutim.Suntem deasupra tuturor,suntem stapanii absoluti ai lumii…
Si totusi intr-o zi se intampla inevitabilul:incepi sa auzi,sa vezi, si mai ales esti pe punctul de a cadea de sus…de-acolo de unde dragostea te-a inaltat.Devii vulnerabil,ba nu,chiar slabit,iti dai seama cat de mic si insignifiant esti..Te simti neputincios.Esti dezamagit.Universul tau se destrama.
Si cand suntem dezamagiti de celalalt ne spunem ca nu e corect.Ca nu meritam asa ceva.Ca noi am oferit atat si atatea..Ne refugiem in scuze patetice,cautam motive si cauze pt care s-a ajuns acolo.Pretindem explicatii.Ne razbunam pe cei din jurul nostru, pe viata..
Cu toate astea …viata ar fi atat de seaca,searbada , fara iubire…Am fi parca niste masinarii programate sa munceasca,sa traiasca dupa niste standarde.Am pretinde doar ca traim fiindca n-am simti lucrurile la intensitatea la care le simti cand iubesti.Am fi tristi si goi pe dinafara dar si pe dinauntru.Daca nu am iubi nu am avea nimik.Iubirea e ingredientul principal al vietii.Ea aduce lumina si culoare in ‘’calatoria ‘’aceasta numita simplu:viata.
miercuri
vineri
Sinceritatea unei femei
Luna indragostitilor...asa se spune despre luna februrarie ca e luna in care se contopesc relatii si ca dragostea se simte in aer. Am observat acest lucru si la servici printre colegii mei, care mai de care sa aiba o relatie, sau intrebari pe la colturi"oare ce sa-i cumpar la al meu de sf. valentin sau dragobete?". Si ajung de multe ori sa ma intreb oare mai exista dragoste adevarata sau e doar materialism?
Este statutul financiar al unui barbat suficient ca sa te faca sa te indragostesti de el? Cred ca orice femeie ar minti daca ar spune ca nu e interesata sa arate bine, sa se imbrace cu stil, sa mearga din cand in cand la salon, sa se rasfete cu un parfum scump, etc, dar pana unde ar fi ea dspusa sa mearga pentru a avea toate astea?
La inceput...cand vezi pentru prima data un barbat este destul simplu sa "ghicesti" daca sta sau nu bine cu bugetul. Hainele pe care le poarta`, masina pe care o conduce dar si prietenii sau localurile pe care le frecventeaza, toate tradeaza buzunarul barbatului respectiv. Este adevarat ca se poate totusi ca aparentele sa insele, insa asta nu ai de unde sa stii decat mai tarziu. Cert este ca, de cele mai multe ori, barbatii care isi permit nu ezita sa arate acest lucru. Scopul nu mai este un secret pentru nimeni... toti barbatii isi doresc o relatie, unii de lunga durata, altii doar aventuri pasagere.
Cand ai o relatie stabila, partea financiara incepe sa conteze din ce in ce mai mult, pe masura ce relatia avanseaza. Este adevarat ca banii nu aduc intotdeauna fericirea, insa contribuie intr-o mare masura la realizarea ei. Si atunci apar dilemele... fiecare cu banii lui, sau se pun veniturile la comun? cheltuieste fiecare de capul lui sau trebuie sa dea socoteala celuilalt pentru fiecare ban? faceti investitii la comun sau fiecare pentru el? Raspunsul este diferit, in functie de statutul fiecarei relatii. Cel mai mare risc este sa ajungi sa devii dependenta de banii partenerului tau. Dincolo de orice sentiment de afectiune, faptul ca iti permite sa cheltuiesti oricand, oricat din banii lui este ceea ce te tine langa el. La final, daca din diferite motive relatia se sfarseste, ce ramane de facut? Tu pastrezi diversele cadouri scumpe pe care el ti le-a facut si el ramane cu amintirea investitiilor, asta daca nu cumva ti le cere inapoi pentru a le oferi "viitoarei". Tu refuzi sa te intorci la statutul de dinanite de a-l cunoaste pe el si incepi sa cauti, cu disperare, pe cineva care sa-ti poata asigura acelasi confort financiar fara a pune vreun pret pe sentimente, in timp ce el isi vede de viata lui.
Nu ma incanta cu nimic azi sa am ceva din toate acestea dupa care saliveaza femeile din ziua de azi...imi pare rau ca nu mai suntem tratate la rang de regina si vina este a noastra...trebuie sa ne asumam aceasta raspundere.
Este statutul financiar al unui barbat suficient ca sa te faca sa te indragostesti de el? Cred ca orice femeie ar minti daca ar spune ca nu e interesata sa arate bine, sa se imbrace cu stil, sa mearga din cand in cand la salon, sa se rasfete cu un parfum scump, etc, dar pana unde ar fi ea dspusa sa mearga pentru a avea toate astea?
La inceput...cand vezi pentru prima data un barbat este destul simplu sa "ghicesti" daca sta sau nu bine cu bugetul. Hainele pe care le poarta`, masina pe care o conduce dar si prietenii sau localurile pe care le frecventeaza, toate tradeaza buzunarul barbatului respectiv. Este adevarat ca se poate totusi ca aparentele sa insele, insa asta nu ai de unde sa stii decat mai tarziu. Cert este ca, de cele mai multe ori, barbatii care isi permit nu ezita sa arate acest lucru. Scopul nu mai este un secret pentru nimeni... toti barbatii isi doresc o relatie, unii de lunga durata, altii doar aventuri pasagere.
Cand ai o relatie stabila, partea financiara incepe sa conteze din ce in ce mai mult, pe masura ce relatia avanseaza. Este adevarat ca banii nu aduc intotdeauna fericirea, insa contribuie intr-o mare masura la realizarea ei. Si atunci apar dilemele... fiecare cu banii lui, sau se pun veniturile la comun? cheltuieste fiecare de capul lui sau trebuie sa dea socoteala celuilalt pentru fiecare ban? faceti investitii la comun sau fiecare pentru el? Raspunsul este diferit, in functie de statutul fiecarei relatii. Cel mai mare risc este sa ajungi sa devii dependenta de banii partenerului tau. Dincolo de orice sentiment de afectiune, faptul ca iti permite sa cheltuiesti oricand, oricat din banii lui este ceea ce te tine langa el. La final, daca din diferite motive relatia se sfarseste, ce ramane de facut? Tu pastrezi diversele cadouri scumpe pe care el ti le-a facut si el ramane cu amintirea investitiilor, asta daca nu cumva ti le cere inapoi pentru a le oferi "viitoarei". Tu refuzi sa te intorci la statutul de dinanite de a-l cunoaste pe el si incepi sa cauti, cu disperare, pe cineva care sa-ti poata asigura acelasi confort financiar fara a pune vreun pret pe sentimente, in timp ce el isi vede de viata lui.
Nu ma incanta cu nimic azi sa am ceva din toate acestea dupa care saliveaza femeile din ziua de azi...imi pare rau ca nu mai suntem tratate la rang de regina si vina este a noastra...trebuie sa ne asumam aceasta raspundere.
miercuri
Viata....si noi
Ce este viata? Intrebare la care multi ar raspunde "ceea ce traiesti zi de zi", eu as raspunde altfel. Cineva mi-a zis ca viata e o c...., adica cu mai multe fete, am stat si am analizat si nu de mult i-am dat dreptate.
Am fumat timp de 12 ani si anul trecut in vara ma lasasem, dar cum viata e asa cum e...m-am apucat din nou de fumat. Un prieten drag mi-a si spus ca nu voi apuca 6 luni de lasat si voi reincepe sa fumez. Nu am avut ambitia necesara de a nu mai fuma, insa ce sa fac...asa e viata. Mereu spunem ca asa e viata nu dam vina pe noi niciodata si nici pe faptele noastre.
Iubim si daca suferim din cauza ca nu primim dragostea pe care speram noi sa o primim dam vina din nou pe viata si uite asa inainte...dar ce vina are ea saraca de esecurile noastre? Nu stim.
"Viata se manifesta prin visele pe care ne permitem sa le nutrim, pentru care suntem hotarati sa facem ceva pentru a le implini si de care sa stim sa ne bucuram in fiecare moment. Trebuie sa vrem sa luptam cu temerile noastre, sa avem curajul sa ne recunoastem realele limite, sa stim sa oferim din suflet si cu sinceritate, inainte de a astepta sa primim. Cu unii, soarta e mai vitrega, cu altii mai blanda, insa toti avem un drum comun numit...viata. Sunt oameni care lupta inzecit pentru o clipa de bucurie, si altii care o primesc pur si simplu insa nu stiu sa o aprecieze, toate lucrurile pe care le pretuim in viata echivaleaza cu efortul depus.
Lucrul cel mai important e sa ne dorim sa traim cat mai normal cu putinta, sa nu ne lasam doborati de primul obstacol abandonandu-ne totodată si vointa, ci sa ne permitem sa avem vise normale ca toti oamenii si sa nu plecam capul, sa avem curajul sa spunem ca suntem stapani pe propiile noastre trairi si sa o credem si noi."
Aceste cuvinte apartin unei persoane pe care nu o cunosc dar care cu siguranta a trecut prin viata cu fata senina indiferent de hopurile pe care le-a avut...si cata dreptate ii dau.
Suntem mai mereu dezamagiti de neajunsurile vietii dar niciodata fericiti de clipele cele mai frumoase din viata noastra alaturi de cei dragi. Acele clipe de tandrete pe care candva le-am pretuit si acum le-am uitat.
Asa e viata...unele momente vin, altele pleaca, nu se aseamana intre ele deloc. Unele le traim mai profund cu o nota de sinceritate mai mica decat urmatoarea si iar spunem...asa e viata, dar nu, nu asa e viata...asa suntem noi oamenii, nu o pretuim si dam cu piciorul in viata.
Traim o singura viata. Frumoasa sau teribila, seaca ca un desert sau plins de evenimente, în singuratate sau aproape de cei dragi, un lucru e cert: nimeni nu ramane viu după ea. Bucurati-va din plin de orice moment, fiti un pic egoisti si traiti ca si cum ati muri maine, luati maximum de la viata. Sunt două feluri de a-ti trai viata… unul de a crede ca nu exista miracole, altul de a crede ca totul este un miracol.
Am fumat timp de 12 ani si anul trecut in vara ma lasasem, dar cum viata e asa cum e...m-am apucat din nou de fumat. Un prieten drag mi-a si spus ca nu voi apuca 6 luni de lasat si voi reincepe sa fumez. Nu am avut ambitia necesara de a nu mai fuma, insa ce sa fac...asa e viata. Mereu spunem ca asa e viata nu dam vina pe noi niciodata si nici pe faptele noastre.
Iubim si daca suferim din cauza ca nu primim dragostea pe care speram noi sa o primim dam vina din nou pe viata si uite asa inainte...dar ce vina are ea saraca de esecurile noastre? Nu stim.
"Viata se manifesta prin visele pe care ne permitem sa le nutrim, pentru care suntem hotarati sa facem ceva pentru a le implini si de care sa stim sa ne bucuram in fiecare moment. Trebuie sa vrem sa luptam cu temerile noastre, sa avem curajul sa ne recunoastem realele limite, sa stim sa oferim din suflet si cu sinceritate, inainte de a astepta sa primim. Cu unii, soarta e mai vitrega, cu altii mai blanda, insa toti avem un drum comun numit...viata. Sunt oameni care lupta inzecit pentru o clipa de bucurie, si altii care o primesc pur si simplu insa nu stiu sa o aprecieze, toate lucrurile pe care le pretuim in viata echivaleaza cu efortul depus.
Lucrul cel mai important e sa ne dorim sa traim cat mai normal cu putinta, sa nu ne lasam doborati de primul obstacol abandonandu-ne totodată si vointa, ci sa ne permitem sa avem vise normale ca toti oamenii si sa nu plecam capul, sa avem curajul sa spunem ca suntem stapani pe propiile noastre trairi si sa o credem si noi."
Aceste cuvinte apartin unei persoane pe care nu o cunosc dar care cu siguranta a trecut prin viata cu fata senina indiferent de hopurile pe care le-a avut...si cata dreptate ii dau.
Suntem mai mereu dezamagiti de neajunsurile vietii dar niciodata fericiti de clipele cele mai frumoase din viata noastra alaturi de cei dragi. Acele clipe de tandrete pe care candva le-am pretuit si acum le-am uitat.
Asa e viata...unele momente vin, altele pleaca, nu se aseamana intre ele deloc. Unele le traim mai profund cu o nota de sinceritate mai mica decat urmatoarea si iar spunem...asa e viata, dar nu, nu asa e viata...asa suntem noi oamenii, nu o pretuim si dam cu piciorul in viata.
Traim o singura viata. Frumoasa sau teribila, seaca ca un desert sau plins de evenimente, în singuratate sau aproape de cei dragi, un lucru e cert: nimeni nu ramane viu după ea. Bucurati-va din plin de orice moment, fiti un pic egoisti si traiti ca si cum ati muri maine, luati maximum de la viata. Sunt două feluri de a-ti trai viata… unul de a crede ca nu exista miracole, altul de a crede ca totul este un miracol.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
