miercuri

Mi-e dor de mama


E un sentiment pe cat de des intalnit si de normal, pe atat de complex si ciudat. Imi este dor de mama, de fiinta care stie cand si cum sa ma ia in brate "ca sa fie bine la aia mica". De mama mea care m-a rasfatat si ma va rasfata cata vreme va mai fi pe acest pamant, gratuit, fara sa astepte nimic in schimb.
Imi e dor de camera mea plina de "suveniruri" atarnate sau lipite peste tot. Aveam acolo pana si surprize cu fotbalisti lipite pe marginea usii de la dulap. Imi amintesc ca mama s-a suparat cand am lipit alea acolo. Uufff, cata vreme a trecut de atunci. Si cand am plecat am lasat toate acele amintiri acolo, inchise prin sertarase, prin dulapuri, prin cutiute... nu am luat mai nimic cu mine.
In ziua in care am plecat imi doream sa fug departe de tot ce ma inconjura acolo. Eram mereu in cautare de ceva nou. Pe vremea aceea credeam ca daca e nou e neaparat mai bun, oricum vroiam provocari, cat mai multe si cat mai dificile. Acum, dupa atatia ani de atunci, nu mai stiu cine sunt si ce imi doresc.
Am momente (multe!) in care imi e dor rau de acasa. Imi e dor de acel miros, imi e dor de mirosul de scortisoara din seara de Craciun cand mama termina ultimele prajituri, imi e dor de diminetile de duminica cand ma mutam dintr-un pat in altul, de dupa-amiezile de vara petrecute acolo cand mirosea a caldura dogoritoare si pepene galben, de mirosul rufelor puse la spalat de mama mea, de iernile geroase cand imi facea ceai cu lamaie si alaturi o felie doua cu unt si miere de albine, de serile in care mancam impreuna, eu, sora, mama si tata..
Imi e dor de cine eram eu atunci.... Nici nu imi amintesc bine cum eram, dar stiu ca eram un om mult mai fericit.

4 comentarii:

Anonim spunea...

Emotionant..ai un suflet f sensibil si cu siguranta si talent la scris.Am citit majoritatea postarilor. In privinta acestei postari, te inteleg intr-o oarecare masura si am o singura intrebare..daca atunci si acolo erai o persoana mult mai fericita de ce nu te muti din nou cu ai tai sau de ce nu incerci sa ii aduci pe ei langa tine?
Sa fii iubita!
Marina R.

Anca spunea...

este greu sa intorci ceva din drum sau sa urnesti din loc ceva ce a prins radacini intr-un anumit loc...Multumesc pt comentariu.

Anonim spunea...

Sunt Anna. Buna. Imi pare rau pt ceea ce ti sa intamplat.. eu am 14 ani si am prierdut-o pe mama mea intr-un accident in italia... carbonizata... imi este tare dor de ea... numai cand ma uit la poze mie dor de ea... dar mie dor d glasul ei... de mangaierea ei... de zambetul si privirea... Miss You MAmmy !!

Anonim spunea...

Ai un suflet mare si o pana de scriitor. Frumos si sensibil. Ai reusit sa ma lacrimez.