Viata noastra e o poveste sau e ceva real?

Constat pe zi ce trece ca lumea traieste acum mai mult ca in povesti, ca in filme, doresc sa aiba emotii mai profunde atunci cand asculta un poem sau o melodie...de ce zic asta? Pt ca vad zi de zi fel de fel de persoane care mint sau care au o viata ca in povesti sau ca in acele telenovele lacrimogene. As minti daca as spune ca nu imi plac filmele...ba da si inca foarte mult. Mi-ar place si mie sa fiu o eroina din aceste pelicule, dar din pacate nu sunt..astept inca sa imi traiesc povestea mea cu final fericit.
Zilele trecute un prieten de-al meu mi-a vorbit despre el si despre ceea ce simte. Am observat ca si ''baietii sufera'', iar acesta despre care va vorbesc sufera rau de tot. A trait o poveste de dragoste foarte frumoasa alaturi de o femeie placuta in felul ei de a fi, nu fizic...insa aceasta poveste a avut din pacate ca alte povesti un final nefericit si atunci la ce naiba oare mai incercam sa traim o poveste.
Nu putem avea si soarele si luna deodata, trebuie sa alegem sa vedem cum ne simtim mai bine pe lumina sau intuneric. Pt unii este soarele care le ofera tot ce e mai bun, caldura, lumina, dar soarele are dinti arzatori si cu cat ne apropiem de el ne arde rau de tot chiar cand nu ne asteptam, in schimb luna ce face? Luna nu face nimic rau, ne tine pe intuneric, abia apucam sa distingem culorile cand nu e lumina, insa luna ne vegheaza visele, ne lumineaza noptile fiind un sfetnic bun, ne da speranta...de cate ori nu am privit luna si ne-am facut fel de fel de planuri sau ne-am sarutat sub clar de luna sau pur si simplu am privit-o si nimic mai mult, ne-am relaxat. Luna mai mult decat soarele face parte din povestile cu final fericit. Multi poeti au scris poezii mai mult despre luna decat despre soare.
Ce mai conteaza? Soare , luna...e tot universul. Insa noi nu traim cu universul noi traim cu oamenii.
De ce oamenii ne fac sa suferim, de ce nu poate fi armonie inte cupluri si iar de ce? Raspunsuri nu gasim oricat am cauta...cel putin eu nu am gasit toate raspunsurile.

Andra - Silent Night

In asteptarea Mosului...
"Se spune ca insusi Sfintul Nicolae a ajutat trei sarmane fete din orasul sau, aducindu-le dar de zestre, noaptea, fara a fi vazut. Casa in care traiau cele trei surori era mai mult decit saraca. Tatal lor planuia sa-si vinda fetele, crezind ca astfel se va chivernisi. Plinsetele si rugamintile fiicelor sale nu l-au induplecat pe batrinul cu suflet negru. Sfintul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinta sa. Noaptea, pe furis, el a aruncat o punga plina cu galbeni in camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reusit sa se marite curind. La fel a facut Mosul si in urmatorii doi ani, iar sora cea mijlocie si apoi cea mica au reusit sa se aseze la casele lor."
De atunci si pina in zilele noastre, in fiecare noapte a Sfintului Nicolae, cei dragi noua, si in special copiii, primesc daruri, de la Mosul care nu li se arata niciodata.
Cred ca aceste sarbatori de iarna sunt cele mai frumoase. Toti asteptam sa primim si cel mai mic cadou indiferent ce varsta avem...si de ce nu am primi...la urma urmei in noi se ascunde un suflet de copil. In aceasta perioada cautam sa fim cat mai aproape de familie si cei dragi. Nimic nu e mai frumos decat acest lucru. Pana si luminitile de pe strada sau de la ferestrele caselor iti dau o stare de liniste si emotie profunda. De colinzi si bradulet nici nu mai spun, acestea sunt cele mai importante. De mica mi-au placut colinzile si acum imi amintesc cateva de pe vremea mea, iar bradul...hm bradul o splendoare!
Asa ca va las cuminti acum sa va bucurati de cadourile primite de la Mos Nicolae si sa asteptati tot cuminti si cadourile de la Mos Craciun. O sa va ofer si eu un mic cadou pt fiecare dintre voi...o imbratisare si un sarut alaturi de o melodie care merita ascultata.